Secvente

Ascult o melodie trista la nesfarsit, o melodie cu care creierul meu se infrupta de ceva timp. Nu imi da pace, nu ma lasa sa o schimb…O ascult cu un aer de melancolie. Cautand sa inveselesc atmosfera ma indeletnicesc cu facutul baloanelor de sapun si ma uit fascinata la zecile de balonase ce iau nastere…culorate si pline de bucurie de copil, isi iau avant ca pe urma sa planeze linistit in atmosfera pana gravitatia isi va pune amprenta pe ele…Trec prin tot spectrul de lumini…isi schimba culoarea cum ne schimbam noi starile si plutesc spre a evoca clipele unei copilarii demult trecute.
Cand nu te astepti, suflete de departe iti coloreaza viata…parca vin incarcate de pasteluri si incep sa contureze siluete pe miile de file alea unei carti uitate. Printre cuvinte schiteaza zambete si arunca cu trairi in expresiile mult prea uzuale din fiecare paragraf.
Stai cu privirea parca exaltata de emotiile ce iti traverseaza sira spinarii si totul ti se pare atat de real de parca ii poti atinge chipul si ii poti simti izul ce emana din haine, par, piele. Scenariul unei prietenii ce nici nu a inceput, dar parca atat de veche incat indiferent de distanta ea inglobeaza atatea amintiri vii si veritabile incat nici nu ai putea concepe ca totul se rezuma la cateva ore petrecute impreuna.
Nu poti stii niciodata unde te vor duce pasii manati de o forta invizibila catre un taram ce se va dovedi roditor pentru o prietenie ciudata. Asculti, zambesti, intrerupi, te destainui, se deschide, fredonezi in gand, incerci sa patrunzi prin ochii si sa vezi ce e dincolo de aparente, de masti, de haine. Dai drumul la coloana sonora a momentului, imortalizezi pe retina clipele, zambesti si din cand in cand te uiti in gol cautand parca cu privirea un peisaj din povestile fantastice astfel incat sa te contina si pe tine in decor. Ramai fixat pe panorama imaginara si imagini fericite ti se perinda prin fata ta, parca rememorandu-ti trairile si locurile minunate pe care le-ai incercat. Iti dai seama ca niciodata nu ai vrea sa nu mai ai parte de astfel de momente si ca ai regreta in caz ca ai uita sa mai traiesti asa. Lumina pare magica si ademenitoare. Ii simt buricele degetelor atingandu-mi fata arsa, imi da fiori…Ma uit in departare si campurile intregi de aramiu par un tinut fermecat care imi este interzis din vari motive. As vrea sa ma intind pe pamant, sa simt racoarea pe spate, iar stropi de sudoare sa imi irige trupul la contactul cu solul. Corpul infierbantat sa se trezeasca din amorteala unei dupa-amiezi toride de vara, sa se zvarcoleasca de viata, sa respire prin fiecare por mirosul pamantului umed.
Ma trezesc din visare, caut punct de sprijin vizual, gasesc elementul familiar si ma linistesc la vederea luminii primitoare. Dau sa cad in visare, dar gandurile-mi sunt sageti in zbor, iar agitatia asta mintala nu imi da pace. Mi se inchid ochii, dar in cursa asta fara sfarsit eu sunt cel biruit.